X

vocatie

Vocatie: un dar secret pe care il purtam in noi

Primim cadouri inca de cand ne nastem, unii spun ca de la ursitoare, altii ca le primim de la Dumnezeu, altii se leaga de cine stie ce aliniere planetara. Deci, fiecare dintre noi primeste un dar atunci cand deschide pentru prima oara ochii in aceasta lume. Unii numesc acest cadou har, altii chemare, eu ii voi spune vocatie.

Vocatie: Aptitudine deosebita pentru o anumita arta sau stiinta; chemare, predispozitie pentru un anumit domeniu de activitate. (DEX)

Sunt absolut convinsa ca fiecare dintre noi are o vocatie, o predispozitie de a excela intr-un domeniu. Te intrebi atunci de ce sunt atat de multi oameni nefericiti, oameni care se duc cu fete pamantii, de parca le-ar fi murit catelul ori pisica, in fiecare zi la munca? Ei bine, acele persoane s-au pierdut undeva pe drum. Undeva, cineva sau ceva nu le-a permis sa isi cunoasca ori sa isi valorifice vocatia.

Vocatie vs. asteptarile celor din jur

vocatie
Am un prieten bun care a trecut printr-o astfel de situatie. Este esential sa stii ca provine dintr-o familie de medici si nu vorbesc doar de parinti, ci despre intreaga lui familie: bunici, matusi, verisori – toti medici. Iti poti da seama cam cat de mari au fost presiunile din partea familiei pentru ca prietenul meu sa porneasca  pe acelasi drum, pe drumul care urma sa ii asigure statutul de medic. In cele din urma a cedat insistentelor alor lui (amenintari de demostenire din partea tatalui si lacrimi din partea mamei) si a dat la Medicina.

S-a inscris, a trecut cu succes de examene, a stat in facultate toti cei 6 ani timp in care i-a surprins pe toti cu capacitatile sale extraordinare avand note foarte mari la toate examene si dupa terminarea facultatii… a spus stop. Omul isi descoperise vocatia. Despre ce vocatie vorbesc? Despre tuns. Dupa ce si-a tuns cativa colegi de facultate, au inceput si colegele sa apeleze la talentul lui, fiind uimite de frezele incredibile obtinute de acesta. In cele din urma, a ajuns intr-un punct in care laudele au inceput sa nu il mai flateze ci sa il puna pe ganduri, aproape ca au ajus sa il sperie. L-a speriat cat de multa atentie si dedicare investea in tuns si cat de mare era satisfactia oferita de aceasta indeletnicire. Apoi a pus in balanta toate aceste lucruri cu dorinta de a deveni medic, iar castigatore in lupta imaginara a iesit pasiunea pentru tuns.
Asa a realizat prietenul meu ca tunsul nu are cum sa ramana numai un hobby, iar ca adevarata lui vocatie este aceea de a crea tot felul de freze trasnite. Acum este in Anglia la un curs de specializare si lucreaza la un salon, unde este vanat de clienti/cliente.

Pentru a-ti urma adevarata vocatie e nevoie uneori de putin curaj…

…iar exemplul prietenului meu ar fi trebuit sa iti dea macar putin curaj, asa cum mi-a dat si mie, pentru a-ti descoperi sau pentru a-ti urma, in cazul in care o cunosti deja, propria vocatie.

Pana la urma nu toti trebuie sa devenim medici, avocati, procurori, businessmen, economisti sau mai stiu eu ce alti specialisti in domenii renumite. Important este sa fim buni in ceea ce facem, sa nu simtim ca ziua de munca este un calvar de 8 ore sau mai mult si sa ne dam tot interesul pentru a evoulua in acel domeniu de activitate.

Totul este mult mai usor atunci cand este facut cu pasiune, cand te dedici cu adevarat unui lucru, cand te implici 100% intr-o activitate.

Atunci vei putea spune cu zambetul pe bune: “Am plecat la munca!” 🙂