Prolog. Ea si Teatru’.

Este expresiva, spontana, plina de vitalitate, persoana pe care ti-o doresti langa tine atunci cand ti se scufunda corabiile, o adevarata moderatoare de petreceri, genul acela de om care detine o colectie impresionanta de bancuri si povesti haioase desprinse din viata ei si a celorlalti. Sforaie ca un barbat si rade galagios si molipsitor. E mereu flamanda dupa carti si citeste tot ce-i cade in mana; totusi e modesta in istetimea sa si nu face uz de ea decat atunci cand crede ca e cazul.

Practica vanatoarea de barbati si crede ca sufletul ei pereche este un mare actor de teatru. Atat de mult iubeste sa mearga la teatru incat la condica de prezenta ar merita o rubrica. Ba mai mult, un card de fidelitate…In adancul sufletului insa, tanjeste sa ajunga in culise si nu ca spectator timid cu un buchet de flori in mana, ci ca actor. Nu-si schimba look-ul si nici nu-si cumpara tone de ciocolata atunci cand iubitii uita sa-i mai mototoleasca cearceafurile ci face o cura sanatoasa de teatru.

Fiecare dintre noi are cate o pasiune. In cazul ei pasiunea poarta un nume simplu, nu are apartenente politice, isi schimba vestimentatia in functie de reprezentatie, e o gazda minunata  si nu tine cont de categoriile sociale. Cititorule, faceti cunostinta! Ea este prietena noastra! El este teatrul!

Si m-a facut mama si frumoasa si desteapta si actrita de teatru!

Frumusetea ei interioara si bogatia ei culturala se justifica si prin situatia financiara de invidiat satisfacandu-si nemijlocit, fara cusur, toate poftele artistice.

Toate bune si frumoase pana cand noi, prietenii de “suferinta”, ne dadeam de ceasul mortii de fiecare data cand se apropia ziua ei de nastere. Stiam pana anul trecut ca un cadou potrivit ar fi unul haios, cat mai haios, nu unul util sau dorit pentru ca oricum isi permitea orice.

Anul asta ne-a fulgerat o idee grozava si anume sa o trimitem….unde? Unde crezi? Evident, la teatru. Insa nu ca spectator!!!!!! Am inscris-o la cursuri de actorie cumparand un voucher, cursuri care s-au dovedit a fi cel mai grozav cadou pentru ea.

Nu avusese pana atunci curajul sa viseze ca o fie la masa interpretilor de o asemenea arta.

„Se poate indrazni totul in teatru, insa e locul unde se indraznește cel mai putin”

Epilog. Dincolo de teatru.

Urmeaza cu pasiune cursurile, isi face temele constiintios, isi dezvolta diverse aptitudini, traieste, pur si simplu tot ce se petrece acolo. E indragostita pana peste urechi de personajul pe care o sa-l joace la inchierea cursurilor si asteapta cu nerabdare sa-si emotioneze spectatorii de pe o scena profesionista de teatru.

Dincolo de admiratia purtata pentru ezitarile cu care a pasit la aceste cursuri si totusi siguranta ca acolo ii este locul, la teatru, ne-am dat seama ca e inzestrata cu anumite nuante si profunzimi de care nici noi, nici ea nu eram constienti. Asa ca a decis sa nu se opreasca odata cu finalul cursurilor.

Si acum, te rog, rafale de aplauze!