Iarasi e vineri si iarasi simt cum pulsul imi creste si cum aerul e mai curat in Bucuresti, astfel ca devin lacoma si respir mai adanc, lasandu-mi organele sa se bucure din plin de oxigen. Destul au suferit saracutele pana astazi.
Vinerea e ziua in care imi scot perfuziile de om bolnav si simt ca traiesc…dupa multa vreme. Sunt hotarata sa traiesc in doua zile cat altii intr-o luna!
Transformarea prin care trec in fiecare weekend
1. Vinerea, cam de la primele ore, entuziasmul imi este gigantic, posibilitatile par infinite, iar eu ma simt ca o combinatie de Tarzan, Hercule si Chuck Norris a orelor mele. Nimeni si nimic nu imi poate sufla nici macar o secunda din pumnul meu de otel. Sunt titanica!
2. Sambata, oceanul de posibilitati mi se transforma intr-o mare, pe care incep sa o navighez nesatula, ca un corabier cu adevarat priceput. Evenimente, un pahar de ceva cu prietenii, o iesire cu bicicleta daca e soare, un film si cate si mai cate. Sunt inca uriasa!
3. Duminica e ca un lac linistit, pe care nu poti face prea multe lucruri decat sa plutesti in deriva si sa iti inghiti lacrimile de bocitoare netalentata. Ma amagesc cu planuri care ar trebui sa ma tina treaza pana la ore mici ale diminetii, insa de cele mai multe ori adorm bustean intr-o pozitie bizara dupa doar 10 minute din filmul pretentios caruia i-am dat play…dintr-un exces de vigoare. Sunt cat o furnica.
Dar gata cu smiorcaiala si…
Comentarii recente