X

sa ne amintimSa ne amintim ce nu trebuie sa uitam vreodata

Duminica, 31 martie, Nichita Stanescu ar fi implinit 80 de ani. Cu poeziile sale a ajuns atat de aproape de ingeri, incat ei, inaripatii, l-au vrut in ceruri inainte de vreme – pe el, pe „ingerul blond”.

Sunt un om viu.

Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.

Abia am timp sa ma mir ca exist, dar

ma bucur totdeauna ca sunt.

Cum poate fi o zi de ajuns pentru a sarbatori un om atat de mare? Cum poate fi suficienta numai o zi, o saptamana, o luna, o vesnicie pentru a celebra miracolul creatiei sale?

Sa ne amintim poetul (nu iubirile, barfele, muzele)…

Nichita spunea: „Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala”. Si totusi, multi stiu sau sustin ca stiu multe despre omul-Nichita.

Noi ne vom aduce aminte de el, azi, din nou si pentru totdeauna, ca de cel care a grait dumnezeieste timp de 50 de ani. Iata cateva din gandurile sale, pe care, alaturi de poeziile lui, multi dintre noi le purtam in suflet:

„Poezia este singura dimensiune care da naturalete omului: poezie exista in orice om, poezia este aceea care ii justifica dorinta de a trai. De aceea arta poeziei uneori se numeste frumoasa: pentru ca justifica dorinta omului de a fi in viata.”

„Intrebarea fundamentala a filosofiei nu este aceea daca viata merita sa fie traita. Filosofia nu este facuta pentru morti. Ea nu are nici un fel de intrebare fundamentala. Soclul ei nu este racnet de spaima in fata mortii.”

„Uitati-va numai la Sarutul lui Brancusi sa vedeti ca imbratisarea este insasi poezia.”

„Daca nu stii sa recunosti iarba dupa verde si apa dupa sete, atunci nu-i va fi nimanui dor de tine.”

„S-a confundat talentul cu munca, inteleasa in sensul transportarii pe umeri, in saci incarcati cu vorbe si cuvinte… Talentul nu este munca, ci revelatie, el nu rezida in timpul investit monoton, ci din durerea monotona izbucnita din strigat.”

„Vai autorului care nu seamana cu scrisul sau – si vai poetului care nu seamana cu versul sau.”

„Poezia justifica dorinta omului de a fi in viata.”

„Eu cred ca un om este ceea ce-si aduce aminte despre sine insusi. Bunaoara, eu ma consider pe mine ceea ce imi aduc aminte ca sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, in aparenta, schimbatori, sau in mod diferit, fiindca de fiecare data iti aduci aminte de alte lucruri despre tine insuti.”