In primii ani ai vietii mele obisnuiam sa fac abuz de dorinte. Nu-mi scapa nicio mica intamplare care, conform supertitiilor, ar fi putut atrage indeplinirea unei dorinte. Si uite-asa aproape ca am devenit experta, alaturi de inca vreo cateva prietene, in imprejurarile cele mai prielnice pentru dorinte.
Hai, pune-ti o dorinta!
Cine stie cate dorinte au fost lansate spre cosmos si cate dintre ele chiar s-au indeplinit? Cert e ca in acele vremuri simple, dorintele pareau mult mai usor de indeplinit.
Cele mai bune momente pentru lansarea dorintelor:
Geana cazatoare – regulile erau urmatoarele: trebuia sa ghicesti ochiul pe care se afla geana, sa iti pui dorinta (in gand!), sa scuipi de trei ori geana in cauza si sa o bagi la piept.
Steaua cazatoare – regulile in acest caz erau mult mai simple: vedeai steaua, iti puneai dorinta in gand si…asteptai; nu cred ca are rost sa iti spun cate ore am petrecut cu gatul stramb, vanand sprintarele stelute.
Papadia zburatoare – de o prindeai, mare noroc aveai! Scuipata de 3 ori si aruncata in san, asemenea genei dezertoare, iti putea indeplini orice dorinta.
Prima oara…cand mancam ceva in an – preferata mamei, care ma batea la cap in fiecare an sa-mi pun o dorinta cum puneam gura pe prima cireasa de mai.
Miezul noptii…de Revelion: un alt moment propice pentru dorinte de tot felul. Normal, dorinta dintre ani era „coapta” cu multa vreme inaine de numaratoarea inversa.
La unison: aceleasi cuvinte rostite in acelasi timp de doua persoane sunt semn ca…ar trebui sa iti pui o dorinta, in timp ca va tineti degetele mici inlantuite.
Cam asta e tot ce imi amintesc, si daca mai sunt unele care imi scapa, nu pot decat sa dau vina pe un creier prea putin incapator.
Se spune ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarata, intreg universul comploteaza pentru ca dorinta sa iti fie indeplinita. Cu acest gand in minte, nu pot decat sa imi doresc si sa iti doresc cat mai multe dorinte indeplinite!
Comentarii recente