Un loc de vizitat: printre nori
Multi suntem cu capul in nori. Si mai multi dintre noi insa am uitat sa privim norii. Ne mai aducem aminte de ei si ii privim vinovati, ca pe iubita careia nu i-am mai spus de prea multa vreme „te iubesc”. Uitam de lucrurile care ne leaga cu naturalul, care ne conecteaza cu lumea nebetonata. Unul dintre elementele care ne ridica din mocirloasa rutina este cerul, cu locuitorii sai pufosi, norii.
Sa ne aruncam privirea printre nori!
Am observat un lucru: oricat de putin am sta in natura, atunci cand ne intoarcem in ea ne simtim ca acasa. Nicaieri nu e spiritul mai liber ca atunci cand alergi descult pe o campiuta, cand iti racoresti picioarele intr-un izvor de munte, cand te intinzi pe iarba si privesti grandiosul acoperamant al pamantului.
Si atunci, am pus la punct un plan prin care ne vom tamadui de boala mersului cocosat, vom invata sa calcam drept si din cand in cand sa privim culmile vatoase.
Plan de atac: Printre nori, flacai!
Atunci cand te plimbi pe aleea care te duce spre casa, priveste copacii! Lasa-ti privirea sa le mangaie trunchiurile, sa se incurce prin coroanele de crengi, pana ajunge la ultima frunzulita, cea mai inalta, cea care saruta orizontul. Ai ajuns printre nori!
Il gasesti prin parcuri, in locurile special amenajate pentru cei mici, dar ti-l poti confectiona si singur(a) fara sa dai faliment. Vorbesc despre prietenul din copilarie, leaganul. O scandura micuta, o sfoara lunga si putina indemanare la catarat te vor ajuta sa calatoresti oricand vrei printre nori.
Ia-ti gasca de prieteni plimbareti si organizati o evadare din oras, inspre inaltimile stancoase ale Carpatilor. Te vei afla cu adevarat printre nori, respirand un aer nou, lecuitor de griji, te vei simti mai aproape de zei, le vei fura din ambrozie, le vei simti nemurirea.
Strabati un drum lung cu masina, esti pe bancheta din spate si numai ce ai ajuns la coperta din spate a cartii pe care o citeai. Un exercitiu minunat de creativitate cu efect anti-plictiseala este urmatorul: priveste norii si da frau liber imaginatiei sa plamadeasca forme, chipuri si alte nebunii din pufoasa materie prima de pe cer.
Oricand te lasa picioarele si zaresti un petic de iarba, profita de el si lungeste-te pentru cateva minute. O metoda mai usoara de a privi cerul si a-ti lasa mintea sa zburde printre nori nici ca e. Si nu uita, peticele de iarba nu se gasesc numai in parcuri. Invidiosii lipsiti de curaj vor zambi ironic.
O zi cu nori pufosi si ochi curiosi iti doresc!
Comentarii recente