Povesti de groaza adevarate…povestite la ceas de seara

Pentru ca pana la Halloween mai e putin, am zis sa dedic cateva randuri acelor povesti de groaza…adevarate (sau cel putin asa ne placea sa credem) pe care le spuneam la lumina difuza de lumanare in copilarie… Pentru mine Halloween-ul a fost si ramane o sarbatoare speciala, chiar daca nu e tocmai cu radacini in traditiile neaose. Desigur, avem si noi „Noaptea Strigoilor” (30 noiembrie de Sf. Andrei), la fel cum avem si Dragobetele- alternativa autohtona pentru Valentine’s Day, insa pentru ca nu am stiut sa ne „vindem marfa”, am ajuns sa consumam produse importate…

Dar sa nu ma abat de la subiect… Vorbeam de acele povesti de groaza adevarate– dupa cum declara fiecare din grupul de 3 prieteni atunci cand lua cuvantul. Pentru ca povestile din carti ni se pareau inventate, ascultam cu gurile cascate povestile de groaza adevarate spuse de bunici si alti „oameni mari” si apoi le reproduceam in cadrul creat special pentru astfel de momente.

Povesti de groaza adevarate din colturile intunecate ale copilariei

Intotdeauna am avut o parte atrasa de macabru, de la acele povesti de groaza adevarate de care ziceam si pana la expeditii in case parasite si plimbari tarzii in cimitir. Toate aceste experiente mi-au condimentat copilaria si mi-au deschis apetitul pentru carti si filme horror.

Din multitudinea de povesti de groaza adevarate, una mi-a ramas in amintiri mai mult ca celelalte, pentru ca am trait-o pe propria piele. Se intampla acum aproape 15 ani, pe vremea cand imaginatia mea inca dadea tonul perceptiei asupra lumii. Ei bine, in acele vremuri fantastice ale copilariei, am hotarat ca alaturi de cei doi prieteni buni cu care imi petreceam vacantele la tara, la bunici, sa investigam o casa parasita din sat, in cautarea unei povesti de groaza adevarate.

Povesti de groaza adevarate…pe cuvant de cercetas

Poate ca fost imaginatia noastra bogata, dublata de asteptarile mari pe care le aveam de la expeditie, insa aventura noastra s-a incheiat cu trei copii urland si fugind de nebuni spre casa. Dar sa incepem cu inceputul acestei povesti de groaza…adevarate.

Era o seara racoroasa de sfarsit de vara, putin dupa amurg si, sub pretextul ca dormim la unul din prieteni, ne-am intalnit pe furis, toti cei trei prieteni, in fata casei parasite. Am sarit gardul speriati ca nu cumva sa dam de vreun dulau ascuns dupa buruienile inalte din curte si am mers tiptil spre usa de lemn intredeschisa… Usa s-a deschis cu un scartait lung ce a rupt tacerea si ne-a facut sa zicem la unison: „Shhh”. Ce-am gasit in spatele usii nu prea semana cu decorurile din acele povesti de groaza adevarate auzite si povestite de noi insa am zis sa nu ne dam batuti atat de usor. Am inceput sa investigam cu ajutorul singurei lanterne pe care o aveam la dispozitie culoarele casei, in cautarea acelui lucru fantastic care urma sa faca subiectul unei povesti de groaza adevarate.

Ei bine, dupa ce am constatat ca in casa nu prea mai ramasesera lucruri de vazut, mobilierul fiind aproape inexistent, ne-a atras atentia singurul obiect interesant din casa: un tablou care infatisa chipul unui barbat. Ne-am apropiat incet, tinand lanterna fixata pe chipul din tablou si am inceput sa dezbatem vechimea tabloului pana cand toti am inceput sa ne frecam la ochi. Nu ne venea sa credem, chipul din tablou parea ca isi schimba grimasa, ca si cum s-ar incrunta. In momentul in care usa scartaitoare s-a trantit violent, am inceput sa fugim toti urland in gura mare.

Dupa ce am primit pedeapsa de rigoare pentru ca mintisem, am inceput toti sa le povestim celor din jur prin ce trecusem, insa in zadar… Cei care ne povestisera acele povesti de groaza adevarate pareau acum sa nu creada un cuvant din cele care ne ieseau pe gura. Dar asta se intampla cam in toate povestile de groaza, nu-i asa? 😉

Povesti de groaza: adevarate exercitii de imaginatie

Din cand in cand, imi mai exersez memoria si imaginatia alaturi de alti prieteni (din pacate cu cei din copilarie nu am tinut legatura) si mai relatam povesti de groaza…adevarate, in special in noaptea de Halloween.

Fantezia, oricat de macabra ar fi ea, transforma realitatea inecata in banal si artificial in care ne scufundam atat de adanc. Asa ca, e bine sa tinem cu dintii cu ea si sa mai evadam din cand in cand cu cate un exercitiu de imaginatie sub forma unor povesti de groaza adevarate sau …mai putin adevarate. 😉