Parapantismul este sportul recreativ si competitional de aventura ce implica zborul cu parapanta. Parapanta este un dispozitiv de zbor usor, care se piloteaza liber, cu lansare clasica din alergare sau remorcata, si care nu dispune de o structura primara rigida. In cadrul zborului cu parapanta, pilotul este prins intr-un ham sau intr-un sistem de sezut, numit seleta, suspendat de aripa din material textil.
Forma de aripa este mentinuta cu ajutorul corzilor suspendate – suspante – iar presiunea aerului patrunde in orificiile de ventilatie din partea frontala a aripii (numita bord de atac), fortele aerodinamice ale aerului fiind directionate pe exteriorul aripii.
In ciuda faptului ca parapanta nu are nevoie de un motor pentru a se deplasa, zborurile cu parapanta pot dura mai multe ore si pot acoperi multe sute de kilometri, desi norma se refera mai degraba la zboruri de una sau doua ore si la distante de cateva zeci de kilometri. Prin exploatarea inteligenta si cu pricepere a curentilor ascendenti de aer care favorizeaza ridicarea, pilotul poate castiga in altitudine, adesea ajungand la inaltimi de cateva mii de metri.
Date istorice
In anul 1952, canadianul Domina Jalbert a patentat o parasuta controlabila multi celulara si cu comenzi care ii permiteau sa pluteasca pe lateral.
In anul 1954, Walter Neumark prezicea, intr-un articol publicat in revista Flight, ca va veni o vreme in care un pilot de planor “va putea sa se lanseze din alergare de pe un deal sau de pe o panta… fie atunci cand se afla intr-o drumetie, fie atunci cand merge la schi in Alpi”, o “profetie” pe care o vedem astazi implinita si transformata intr-un sport extrem de popular.
In anul 1961, inginerul francez Pierre Marcel Lemoigne a produs modele imbunatatite de parasuta care au dus la aparitia Para-Commander-ului. Para-Commander-ul avea taieturi in spate si pe laterale care ii permiteau sa fie remorcat in aer si directionat, ceea ce a dus treptat la parasailing sau la parasutismul ascensional.
Domina Jalbert a inventat sistemul Parafoil, care presupunea existenta unor celule sectionate intr-o forma de folie aeriana; un bord de atac deschis si un bord de fuga inchis, umflate de trecerea prin aer – designul ram-air. El a depus patentul pentru Statele Unite pe 10 ianuarie 1963.
Cam in aceeasi perioada, David Barish dezvolta sistemul “sail wing” (o aripa cu suprafata unica) pentru recuperarea capsulelor spatiale NASA – “inaltarea de pe panta a fost un mod de testare a acestui dispozitiv”. Dupa cateva teste pe Hunter Mountain in New York, in septembrie 1965, el a trecut la promovarea lansarii de pe pante ca o activitate de vara pentru statiunile de ski.
Autorul Walter Neumark a scris “Procedurile de Operare pentru Parasutele Ascensionale”, iar in 1973, alaturi de un grup de entuziasti pasionati de lansarea remorcata avea sa se desprinda de Asociatia Britanica de Parasutism pentru a forma Asociatia Britanica a Cluburilor de Parasutism Ascensional (care avea sa devina mai tarziu Asociatia Britanica pentru Deltaplanorism si Parapanta). In anul 1997, Neumark a primit Medalia de Aur a Royal Aero Club din Marea Britanie. Autorii Patrick Gilligan (Canada) si Bertrand Dubuis (Elvetia) au scris in anul 1985 primul manual de zbor, intitulat Manual de Parapantism, introducand astfel in mentalul colectiv si termenul de parapanta.
Toate aceste evolutii au fost combinate in iunie 1978, de catre trei prieteni – Jean Claude Betemps, Andre Bohn si Gerard Bosson, din Mieussy, Haute-Savoie, Franta. Inspirandu-se dintr-un articol despre lansarea de pe pante, aparut in revista Parachute Manual si conceput de parasutistul si editorul Dan Poynter, cei trei au calculat ca pe o panta adecvata o parasuta “patrata” ar putea fi umflata de alergarea pe panta; Betemps s-a lansat astfel de la Pointe du Pertuiset, in Mieussy, si a zburat 100 de metri. Bohn l-a urmat si a coborat in zbor deasupra terenului de fotbal din vale, situat la 1000 de metri mai jos. Asa s-a nascut parapanta (pornind de la cuvantul francez “pente” care inseamna panta).
Incepand din anii 1980, echipamentele pentru parapantism au continuat sa se imbunatateasca, iar numarul de piloti de parapanta si de locatii celebre pentru acest sport a continuat sa creasca.
Primul Campionat Mondial de Parapantism (neoficial) a avut loc in Verbier, Elvetia, in anul 1987, iar primul Campionat Mondial de Parapanta FAI a avut loc abia in anul 1989, la Kossen, in Austria.
Europa a avut parte de o evolutie excelenta in materie de parapantism, iar de-a lungul anilor s-au format federatii si asociatii de parapantism in multe dintre tarile europene, precum si campionate si competitii interne si international, care au dus acest sport la un nivel superior.
Daca esti pasionat de parapantism si vrei sa faci un curs care sa te ajute sa patrunzi in tainele acestei activitati recreative (dar si competitionale), iata mai jos patru realitati ce tin de siguranta, de care va trebui sa fii constient.
4 adevaruri despre siguranta zborului cu parapanta
Oamenii intreaba adesea cat de sigur este zborul cu parapanta. Iar cel mai bun raspuns pentru cei care isi pun aceasta problema este “atat de sigur pe cat il vei face tu sa fie!”
Orice pilot experimentat iti va spune ca cel mai important factor ce tine de siguranta atunci cand vorbim despre zborurile cu parapanta nu este vantul, presiunea atmosferica sau vizibilitatea, cum de altfel nu este niciun factor exterior. Cel mai important factor este atitudinea celui care face zborul cu parapanta si gradul sau de pregatire.
Un cursant cu atitudinea corecta se va descurca mult mai bine pe termen lung decat cineca care se intampla sa prinda usor acest sport inca de la inceput. In plus, nu uita ca daca esti incepator, vei avea sansa de a alege sa zbori in tandem cu un instructor experimentat, care stie extrem de bine ce are de facut in aer. Iata mai jos 4 realitati despre siguranta zborului cu parapanta, pe care ar fi bine sa le cunosti si care te vor ajuta cel mai probabil sa iti cladesti mentalitatea potrivita pentru o aventura sigura si distractiva!
1. Statistic, parapantismul este la fel de sigur ca si condusul
In fiecare an, aproximativ 1 din 10.000 de americani isi pierde viata in urma unui accident auto. In Germania, unde zborurile cu parapanta sunt mult mai populare decat in Statele Unite, aproximativ 3 persoane isi pierd anual viata, dintr-un numar total de 33.000 de parapantisti. Statistic vorbind, asta inseamna 1 la 11.000 de piloti, adica un procent ceva mai bun decat rata de mortalitate de 1 la 10.000 pe care o regasim in cazul condusului auto.
Rata de mortalitate a condusului ar fi practic mai mica daca am pune la socoteala numarul de soferi din tara si nu populatia intregii tari. Pe de alta parte, statisticile par sa indice ca zborul cu parapanta este in medie mult mai sigur decat mersul cu motocicleta si chiar decat hipismul.
2. Accidentele nu apar aproape niciodata ca urmare a deteriorarii echipamentului
Parapantele construite astazi sunt in general extrem de stabile. Ele sunt concepute in asa fel incat sa se recupereze repede in eventualitatea prabusirii glider-ului. Asadar, cata vreme utilizezi un echipament pentru parapanta nou, pe care il verifici de fiecare data inainte de lansare, riscurile aparitiei unui accident ca urmare a nefunctionarii sau functionarii defectuoase a echipamentelor sunt foarte reduse. Aproape toate accidentele care se produc apar ca urmare a greselilor facute de piloti, fie in aer, fie in evaluarea conditiilor meteorologice inainte de un zbor.
3. Nu ai nevoie de viteza
Parapantismul nu este tocmai un sport potrivit impatimitilor de viteza, carora probabil ca li s-ar potrivi mai bine deltaplanorismul sau speedflying-ul. Asadar, daca te sperii numai imaginandu-ti ca va trebui sa te arunci de pe varfuri inalte, relaxeaza-te! Parapantismul nu are nimic de-a face cu asta! Imagineaza-ti mai degraba ca plutesti usor in bataia vantului, admirand privelisti fantastice ale reliefului din jurul tau, asemeni unui fluture.
Daca, pe de alta parte, iti doresti un plus de adrenalina, parapantismul iti poate oferi si asta! Pentru ca nu este nimic mai incitant decat sa faci acrobatii cu parapanta in aer si sa vezi dintr-o cu totul alta perspectiva peisajele care se desfasoara la picioarele tale.
4. E bine sa te simti vulnerabil
In general, zborul cu parapanta este considerat o activitate extrem de sigura, atata timp cat inveti tot ce ai de invatat alaturi de un instructor bun. De asemenea, parapantismul este un sport considerat foarte usor de abordat de catre incepatori.
Tocmai pentru ca pare foarte usor, se poate intampla ca unii dintre incepatori sa fie atrasi in capcana unui fals sentiment de siguranta. Instructorii numesc acest sentiment “sindrom intermediar”. Desigur, toti instructorii isi doresc ca cei pe care ii invata sa zboare cu parapanta sa se distreze cat timp se afla in aer si sa se bucure de fiecare experienta noua, dar asta nu inseamna ca trebuie sa lasi garda jos doar pentru ca lucrurile par a merge ca unse. Nu uita ca 90% dintre accidente au loc in primele 10 zboruri ale unui pilot! Daca adopti toate masurile de siguranta despre care ai invatat alaturi de instructorul tau in aceasta perioada extrem de importanta, vei reduce considerabil riscul de accidentare, atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Comentarii recente