La tara la bunici: acolo unde ajungem in fiecare vara, cu gandul…

Nu stiu de ce toamna imi aduce aminte de vremurile petrecute la tara, la bunici, acolo unde trecea timpul atat de frumos in vacantele de vara pe cand eram copil. Regretul e legat probabil de faptul ca a mai trecut inca o vara fara sa vad locurile in care altadata stateam luni intregi pe timpul vacantelor.

Stiu ca si atunci simteam un mare regret toamna,  insa regretul era izvorat din faptul  ca trebuia sa parasesc meleagurile atat de dragi la inceputul scolii. Un mare oftat ma lovea cand vedeam strugurii copti ale caror boabe parca imi faceau in ciuda de pe ciorchinii pregatiti sa fie rupti.

La tara, la bunici- acolo este locul in care simt de fiecare data vii emotiile copilariei: nazbatiile, jocurile, ratele pe care le fugaream, cartile de aventuri citite in gradina, leaganul atarnat de nucul batran, fructele care nu rezistau decat cateva zile in pom dupa care se mutau in buzunarele noastre mari de copii mici si nu in ultimul rand bunicii. Acele doua persoane care aveau grija de fiecare data sa nu ne lipseasca nimic in sederea noastra si care lacrimau indelung atunci cand se terminau vacantele, sunt cele mai scumpe amintiri ale copilariei.

La tara, la bunici- printre caisi

Livada de caisi, parfumul caiselor coapte si burtile noastre mereu pline: aceste amintiri ma fac sa imi doresc sa dau ceasul timpului in urma cu cativa ani buni si sa mai retraiesc toate senzatiile vacantelor petrecute la tara, la bunici. De fiecare data cand simt parfumul caiselor imi zboara mintea la cei doi omuleti care ma primeau de fiecare data cu bratele larg deschise si care imi faceau toate capriciile de plod razgaiat, crescut la oras.

Nimic din ce le ceream parea sa nu fie imposibil si, printr-o forma sau alta, reuseau sa puna mereu un zambet larg pe fata mea imbufnata.

La tara, la bunici- inca o data

Tie, celui care inca mai ai cele doua persoane care, alaturi de parinti, te iubesc neconditionat, iti spun sa nu ii uiti. Stiu ca te gandesti mereu  la ei, ca ii iubesti si ca daca ar aparea o problema sigur ai fi alaturi de ei insa eu iti propun sa faci altceva: sa mai fugi din cand in cand sa ii vezi. Sa mai fugi din cand in cand la tara, la bunici.

Cu siguranta bucuria pe care le-o vei oferi se va citi pe chipurile blande, in ochii umeziti si te va inunda si pe tine. Doar asa vei putea da ceasul timpul inapoi pentru a mai simti bucuria copilarie.