Jurnal de calatorie…prin viata

Jurnal de calatorie. Cand mintea incepe sa uite

De curand am facut o descoperire care, trebuie sa recunosc, nu m-a incantat deloc: memoria mea parca nu mai e ce a fost… Se pare ca unele sertare de amintiri au fost ferecate si doar foarte rar mai reusesc sa sparg cate un lacat. Uitarea e un proces normal prin care trecem cu totii, dar parca e greu sa ne despartim de unele imagini, senzatii si trairi la care pana nu demult aveam acces oricand doream.

Dintre toate lucrurile pe care am inceput sa le uit cel mai mult regret episoadele din copilarie – zilele de scoala, jocurile cu prietenii, momentele petrecute cu parintii si locurile pe care le-am vizitat. Pretul acestor momente este inestimabil si poti sa iti faci o idee de valoarea lor in momentele rare cand te mai loveste in mod neastepat o senzatie din trecut. Pentru ca de cele mai multe ori amintirile vechi nu ni se mai arata in imagini, ci in senzatii.

Iti mai aduci aminte ce ai simtit cand ti-a spus prima oara tatal tau ca e mandru de tine, ce ai simtit cand ai fost prima data la mare sau cand ai fost sarutata pentru prima oara?

Cum m-am hotarat sa tin un jurnal de calatorie…

Riscul pierderii amintirilor pretioase m-a facut sa iau o decizie importanta si anume sa tin un jurnal de calatorie…prin viata. Caietul meu gros cu coperti cartonate nu are nicio legatura cu jurnalele pe care le tineam atunci cand eram mica si in care notam fiecare miscare pe care o faceam intr-o zi. Nu, in acest jurnal de calatorie imi voi nota toate senzatiile puternice pe care le simt intr-o zi. Iar daca nu sunt, paginile vor ramane albe.

Cu putin noroc nu vor fi multe pagini albe, iar calimara in care imi voi inmuia penita va fi mereu plina de experiente unice.

Jurnal de calatorie: De citit in viitor

Voi scrie in acest jurnal de calatorie despre toate locurile minunate vizitate, despre toti oamenii care mi-au atins viata intr-un fel sau altul si eventual si despre locurile in care imi fuge doar mintea. Sunt unele experiente pe care ar fi cu adevarat trist sa le uit, unii oameni de care ar fi pacat sa nu imi amintesc. Asa ca voi folosi acest jurnal de calatorie ca o masina a timpului de fiecare data cand voi dori sa rememorez un anumit pasaj din viata mea.

Viata trece atat de repede pe langa noi incat ar fi pacat sa pierdem in negura memoriei momentele care ne-au marcat existenta si evolutia.

Eu zic sa iei un creion si un caiet frumos si sa notezi orice fior pe care ti-l da viata. Valoarea acestui jurnal va creste cu fiecare an care va trece peste tine iar paginile ingalbenite de vreme se vor deschide mai tarziu in fata ta, ca un roman drag in eroul esti tu…