Iubire la distanta: o floare fara parfum?
Atunci cand iubesti cu adevarat, distanta nu conteaza – e o idee pe care am auzit-o si vazut-o formulata in numeroase forme. Iar idealista de mine nu a putut decat sa dea din cap aprobator, inclinandu-si credinta in fata acestei convingeri romantice. Insa intre timp, am invatat ca in ceea ce priveste amorul, experienta este singura care poate fundamenta opinii.
Iubire la distanta: Te privesc in ochi si nu clipesti, poate pentru ca esti doar o fotografie?
Ce e de facut cand iubirea voastra e intrerupta de mii si mii de kilometri, cand mainile tale uita cum se simtea pielea iubitei sau a iubitului, cand buzele incearca sa isi aminteasca sarutarile de demult, ce e de facut cand…tot ce aveti e nostalgie? E posibila o astfel de iubire?
Iata cateva fragmente din „Iubirea 2.0” a psihologului american Barbara Fredrickson. Sa-i dam oare crezare sau sa ne pastram visatori?
„(…) In mod evident, incerci sa stai conectat cu celalalt atunci cand distanta fizica te tine departe de persoana pe care o iubesti. Folosesti telefonul, e-mailul si, din ce in ce mai des, SMS-ul sau Facebook. Si simti ca este important sa faci asta. Cu toate acestea, trupul tau, sculptat de fortele selectiei naturale de-a lungul mileniilor, nu a fost conceput pentru abstractizarile iubirii de la distanta de tipul XOXO si LOL. Trupul tau tanjeste dupa mai mult.”
„(…)Conexiunile reale sunt piatra de temelie a iubiri si cel dintai motiv pentru care iubirea nu este neconditionata, ci necesita in schimb un comportament particular. Nici abstracta, nici mediata, conexiunea reala este fizica si se desfasoara in timp real. Are nevoie de prezentele senzoriale si temporale ale trupurilor. Principalul mod de manifestare al conexiunii senzoriale, sustin oamenii de stiinta, este conexiunea directa prin contact vizual. Alte forme ale contactului senzorial in timp real – atingerea, vocea, sau oglindirea gesturilor – pot si ele, fara indoiala, sa conecteze oamenii si, din cand in cand, sa substituie contactul vizual. Cu toate acestea, contactul vizual poate fi foarte bine considerat principalul declansator al sentimentelor de apartenenta si unicitate „intr-un singur trup”.”
„(…)La nivelul rezonantei pozitive, micro-momentele de iubire sunt practic identice indiferent daca acestea inmuguresc intre tine si un strain sau intre tine si sufletul tau pereche. Sau intre tine si un bebelus sau intre tine si cel mai bun prieten. Diferenta esentiala intre iubirea fata de persoanele intime si fata de oricare alta persoana care iti este apropiata este frecventa trairilor. Petrecerea a mai mult timp impreuna creste sansele sa te infrupti din micro-momentele de rezonanta pozitiva. Iar aceste micro-momente au puterea de a te schimba.”
Comentarii recente