Grupul de prieteni din copilarie si cel de azi: diferente?

Grupul de prieteni – ce a fost si ce-a ajuns?

Acum cateva zile, cand ma intorceam acasa, am vazut desenat pe aleea din fata blocului meu un sotron si…nu m-am putut abtine. M-am uitat in stanga, m-am uitat in drepta –  all clear – si am sarit pe patratelele colorate si numerotate cu aproape aceeasi pofta cu care ma jucam acum…ceva ani.

Si-atunci mi-am amintit grupul de prieteni din copilarie, prietenii cu care ieseam la joaca si cu care bateam mingea, cei cu care rupeam randurile la “Tara, tara, vrem ostasi!” si cu care faceam sarmalute din frunze si pamant. Cu cati mai tin legatura astazi…? Cu niciunul.

Azi grupul de prieteni este fondat pe alte interese comune, alte activitati, alte principii. Si este mult mai mic.

Cand grupul de prieteni intra la apa

E adevarat, ne maturizam, incepem sa cunoastem natura umana si sa acordam alt inteles termenului de “prieten”, dar suntem, oare, mai fericiti? Gandeste-te la ultima oara cand te-ai intalnit cu grupul tau de prieteni, la o bere – ce subiecte ati discutat? Nu-i asa ca totul a inceput frumos, pana cand ati adus vorba despre salariu, grijile legate de ziua de maine, aspiratii personale si esecuri…barfe?

Iar din cei invitati nu au aparut decat jumatate, pentru ca ceilalti erau prea ocupati cu job-ul (adica erau mult prea obositi sa se recreeze) sau aveau alta treaba (…sa doarma).

Cand eram mici vorbeam cu grupul de prieteni despre nimicuri dar puneam tara la cale si planuiam tot felul de nebunii, chiar daca nu aveam puterea si resursele sa le ducem pana la capat, dar ne promiteam ca atunci cand vom fi mari vom cutreiera lumea impreuna. Am ajuns mari…ne-am tinut de cuvant?

Grupul de prieteni – S.O.S!

Eu, una, m-am dezamajit. Am uitat de visele si curajul pe care il aveam cand eram mica, am uitat de hobby-urile mele, am uitat de planurile de viitor pe care le aveam la 7 ani. Si ce daca-mi doream sa ma fac scafandru si, intre timp, mi-am dat seama ca nu prea se poate? Tot am posibilitatea de a-mi indeplini visul prin…scufundari! Am ratat ocazia vara asta, dar promit ca la vara nu mai scap. 😀

Asadar, eu zic sa iei prietenii de manuta si sa puneti in practica tot ce v-ati dorit cand erati mici: poate nu o sa escaladati varful Omu, dar puteti sa invatati sa faceti alpinism, si poate nu o sa va faceti piloti de curse, dar puteti trai senzatii puternice intr-o experienta off-road. 😀

Si daca nu toti dintre prietenii tai din prezent mai au pofta de viata, nu-i bai. Mareste–ti grupul de prieteni cu oameni cu aceleasi vise, aceeasi sete de aventura, acelasi spirit rebel! Hobby-urile leaga cele mai trainice prietenii si nasc cele mai interesante discutii despre cele mai frumoase momente pe care le poti trai.

Si ce daca nu mai suntem copii? Si-acum avem vise…si ceva in plus: posibilitatea de a le indeplini. 😉