X

greierele si furnicaCea mai crunta boala de care sufera dintotdeauna omul este uitarea. Viata nu e, din pacate sau din fericire, un film pentru care ti-ai cumparat bilet si despre care stii sigur la ce ora se incheie. Sa nu uitam asta si suntem salvati!

Jerome Klapka Jerome (1859 – 1927), eseist, romancier, umorist englez si greier de soi, rescrie fabula lui La Fontaine (Greierele si Furnica), ca un justitiar al greierilor din toata lumea.

Greiele si furnica, de Jerome K Jerome

„A fost odata ca niciodata un greier intelept si o furnica neghioaba. Cat a tinut vremea frumoasa de vara, greierul s-a distrat si s-a jucat zbenguindu-se cu tovarasii sai in toate partile prin razele de soare, benchetuind somptuos in fiecare zi, bucurandu-se de hrana frunzelor si picaturilor de roua, nepasandu-i niciodata de ziua de maine si cantand mereu acelasi cantec linistit si monoton.

Dar a sosit vremea nemiloasa, iar greierul, uitandu-se in jur a vazut ca prietenii sai, florile, au murit si a stiut astfel ca vremea sa se apropie de sfarsit.

Atunci s-a simtit bucuros ca fusese asa de fericit si nu si-a risipit viata.

– A fost scurta, si-a spus, dar a fost foarte placuta si cred ca am scos tot ce se putea scoate din ea. Am baut in soare, am trandavit in aerul cald si bland, am jucat jocuri vesele in iarba unduitoare, am gustat sucul frunzelor verzi, dulci. Am facut tot ce am putut. Mi-am intins aripile, mi-am cantat cantecul. Acum ii voi multumi lui Dumnezeu pentru zilele insorite care au trecut si voi muri.

Spunand aceasta, s-a trantit sub o frunza ruginita si si-a intampinat soarta asa cum ar trebui s-o faca toti greierii curajosi; iar o pasarica care trecea pe acolo l-a ridicat cu gingasie si l-a inmormantat.

Ei bine, cand neghioaba furnica a vazut asta, s-a umflat grozav, plina de o ingamfare fariseica.

– Cat de multumita trebuie sa fiu, spuse ea, ca sunt harnica si prudenta, nu ca acest biet greier. In timp ce el zbura din floare in floare, distrandu-se, eu munceam din greu, punand deoparte pentru iarna. Acum el e mort, in timp ce eu ma voi aranja comod in casa mea calda ca sa mananc toate lucrurile bune pe care le-am strans.

Dar, in timp ce vorbea, a venit gradinarul cu lopata si a nivelat musuroiul unde locuia ea si a lasat-o moarta printre ruine.

Atunci aceeasi pasarica buna care inmormantase greierul a venit, a ridicat-o si a inmormantat-o si pe ea; dupa aceea a compus si a cantat un cantec, al carui refren era „Adunati bobocii de trandafiri cat timp puteti.”

(…)din nefericire pentru noi, Soarta este o educatoare aspra, care nu are nicio simpatie fata de dorinta noastra de a avea boboci de trandafiri.

– Nu te opri sa culegi flori acum, dragul meu, striga ea, cu vocea ei aspra si suparata, in timp ce ne apuca de brat si ne smuceste inapoi pentru a ne intoarce pe drum; nu avem timp azi. Te vei intoarce maine ca sa le culegi.

Si noi trebuie sa o urmam, stiind, daca suntem copii cu experienta, ca avem toate sansele sa nu mai ajungem niciodata pe acel drum maine, sau ca, daca vom veni, trandafirii vor fi morti.

(Jerome K Jerome, Arta de a nu scrie un roman)