X

ganduri de bine

Adesea ma gasesc descumpanita, cu prea putine ganduri de bine despre cei din jur…

… din cauza unor dezamagiri cotidiene (inevitabile probabil). E insa un loc in mintea asta in care inca se gaseste speranta ca toti oamenii sunt capabili de bunatate, de intelegere, de iertare, de altruism… Din acest loc incep sa rasara amintiri cu lucrurile frumoase, oricat de mici, infaptuite de cei din jurul meu.

Despre ei, numai ganduri de bine:

ᴥ Strainul de pe strada care m-a ajutat atunci cand am cazut cu bicicleta

ᴥ Soferii de autobuz care mai deschid o data usile atunci cand ma vad gonind spre masina

ᴥ Farmacista care ma intreaba mereu ingrijorata daca am fost la medic cu alergia mea

ᴥ Paznicul care ma saluta in fiecare dimineata cu un mare zambet pe buze

ᴥ Prietena care imi asculta cu adevarat „tristetile” fara a se gandi la ale ei intre timp

ᴥ Toti copiii cu care am avut cele mai haioase si incantatoare discutii

Si la fel de multe ganduri de bine catre ei:

ᴥ Strainul care a intors privirea atunci cand m-a vazut cazuta pe asfalt

ᴥ Soferii de autobuz care mi-au inchis usa in nas

ᴥ Farmacista care imi recomanda mereu cel mai scump medicament

ᴥ Paznicul care nu deschide gura pentru a-mi raspunde la salut

ᴥ Prietena care ma suna doar atunci cand are nevoie de ceva

ᴥ Copiii care ma ingana atunci cand trec pe langa ei pe strada

Sunt oameni pe lumea asta capabili de bunatati gratuite, oameni pentru care propriul bine conteaza mai putin in fata binelui pe care il pot face celor din jur. Ei sunt cei care ma fac sa am incredere ca nu e totul in zadar, ca nu suntem o gloata egoista pentru care e importanta doar reflexia din oglinda. Si mai sunt si cei care au nevoie de bunatate pentru a-si putea arata bunatatea. De ceilalti nu vreau sa aud.