Frica de necunoscut

Nu e frica mai teribila ca frica de necunoscut…

Cand eram mica aveam o mare spaima de intuneric, imaginandu-mi valurile de bezna ca niste vagauni din care ieseau fiinte fantastice ingrozitoare, cu capete fioroase si membre umede si reci, si care ar fi putut oricand sa ma traga pe taramul lor.

Ei bine, frica asta groaznica de intuneric creste odata cu noi si se transforma in ceea ce numim frica de necunoscut. Nu ne mai ingrozesc incaperile intunecoase, ne ne mai este frica de creaturile care salasluiesc sub pat, nu ne mai speriem de ceea ce sta ascuns ochilor nostri. Am evoluat. Acum ne e frica de ceea ce sta ascuns mintii noastre. Ne sperie schimbarile, ne sperie lucrurile la care nu putem ajunge cu mintea, avem dezvolat idei preconcepute despre lucrurille si experientele pe care nu le-am incercat, ce sa mai, ne-am imbolnavit de frica…

Life begins at the end of your comfort zone.

Frica de necunoscut: atunci cand intunericul se asterne asupra noastra

Adevarul e ca traim intr-o lume mlastinoasa, o lume imensa de altfel dar pe care nu prea avem curajul sa o descoperim. De ce? Pentru ca ne legam de locuri, de oameni, de joburi si traim pe o traiectorie prestabilita. Adevarata magie insa deraiaza de la acest traseu. Pentru a descoperi viata, lumea, trebuie sa ne aruncam in necunoscut. Nu cu ochii inchisi (caci se poate spune despre noi ca am crescut, nu-i asa?) ci cu ei larg deschisi, flamanzi de cunoastere, de descoperirea unor orizonturi noi, a lumilor infinite din lumea in care traim. Trebuie sa invatam, sa experimentam, sa gustam zilnic lucruri noi. Sa iesim din zona cunoscuta, din zona de confort.

Sa nu mai fim inerti, letargici si sa nu mai dam vina pe lume, pe societate, pe sefi, pe banii putini pentru alegerea noastra, aceea de a fi statici.

O saptamana buna si imprevizibila va doresc! 🙂