Fotografii de vacanta – fara numar !
I’m back…to reality! Acum cateva zile m-am intors dintr-un concediu putin spus memorabil si am adus cu mine fotografii de vacanta sa-mi ajunga pan’ la vara. Spun asta pentru ca am stat cateva zeci de minute sa le descarc de pe aparat si-apoi si mai multe minute sa le vad…cu viteza.
Si zbatandu-ma in multitudinea de fotografii de vacanta, mi-am dat seama ca nici 1000 de astfel de momente captate cu aparatul nu vor putea descrie o singura clipa pe care eu am trait-o sau un singur peisaj pe care eu l-am vazut zilele astea. Am “revelatia” asta in fiecare an, doar pentru a uita de ea in concediul urmator.
Si mai multe lucruri se pierd in proces: unicitatea unei fotografii de vacanta dar si pe cea clipelor pe care le pierzi atunci cand, in loc sa te bucuri cat se poate de mult de frumusetea unor locuri, contactul cu ea se produce mai mult prin intermediul lentilelor aparatului.
Fotografii de vacanta de ieri si de azi
Si mi-amintesc de “colorata maine-i gata” pe care o asteptam cu sufletul la gura pana a doua zi si pe care, oricat de putin chipes te-ar fi ilustrat, n-ai fi putut sa o stergi si sa faci alta pe loc. Si ce daca ne inghesuiam 3-4 oameni drepti in fata aparatului? Rezultatul era o fotografie de familie pe care o pastram in familie si la care ne uitam, cu drag, atunci cand aveam surpriza de a da peste ea facand ordine in sertare.
Acum exista aparate digitale dar si…retele sociale. Acele fotografii de vacanta mai mult sau mai putin reusite dar reale, palpabile sunt inlocuite de zeci de imagini pe care nu i le mai aratam bunicii de la tara, ci sutelor de prieteni de pe facebook. Care a devenit scopul acestor fotografii de vacanta in ziua de astazi: amintirea sau falirea?
Fotografii de vacanta reale si mentale
Un prieten de-al meu a fost recent in Roma pentru cateva zile si, facandu-si bagajul grabit, si-a uitat tocmai aparatul de fotografiat. Iar ce m-a mirat si mai mult a fost ca, la intoarcere, mi-a spus ca este atat de fericit ca nu l-a avut la el, ca in loc sa stea cu grija de a imortaliza fiecare loc superb din acel oras, s-a bucurat cu adevarat de ele si le-a pastrat in amintire mai bine decat ar fi facut orice fotografie. Nu am fost de acord cu el…
Acum mi-am stabilit un obiectiv: data viitoare voi fotografia doar acele momente cu adevarat memorabile si voi incerca sa fac astfel incat ele sa reprezinte firul narativ, unul scurt dar pretios, al vacantei mele. In restul timpului voi lasa aparatul deoparte si voi fotografia in minte toata minunatiile pe care sper ca le voi vedea in viitor. Pana la urma, o amintire frumoasa face cat 1000 de fotografii si, automat, cam cat…1.000.000 de cuvinte. 😉
Fotografia te ajuta sa retraiesti peste ani amintiri ce s-au pierdut in sertarele creierasului tau. Te ajuta sa te intorci in timp si poate chair sa simti cu aceeasi intensitate trairile pe care le-ai avut in acele momente.
Am avut surpriza neplacuta sa aud obsesiv, zilele trecute, pe cineva spunand “Fa-mi si mie poza de facebook!”. Nu ar fi fost nicio tragedie daca persoana respectiva isi dorea sa imortalizeze momentul pt sufletul lui. Era totul un teatru fals sa arate “prietenilor” ce bine s-a distrat.
Faceti poze pt voi nu pt altii! Asa veti putea descoperi adevarata valoare a unei fotografii!
Zambete cat mai largi si luminoase va doresc!
Adevarat. Si mie mi se intampla din ce in ce mai des sa vad oameni preocupati de facebook chiar si atunci cand nu sunt in fata calculatorului. Cat e de ok…ramane sa decida fiecare pt el. Dar mi-este clar ca fotografiile de vacanta si-au pierdut mult din insemnatate.