Cum e sa transmiti fara cuvinte…
Subiectul, viu in mintea si sufletul meu si datorita unui extraordinar si premiat film mut vizionat recent, vine dintr-o incercare proprie de regasire a firescului in ceea ce priveste exprimarea emotiilor.
Intr-o lume epuizanta verbal, excesiv de sonora, care traieste aproape exclusiv la exterior, te intrebi cati dintre noi mai simtim cu adevarat inainte de a ne exprima.
Ordinea fireasca: emotii, cuvinte, se mai aplica doar foarte rar, cuvintele mari, pompoase luand de cele mai multe ori din lumina sincera a emotiilor. Simtim sau doar facem declaratii gratuite, in incercarea de a suplini un gol interior?
The Artist, caci acesta este filmul despre care va vorbesc- dupa cum probabil unii dintre voi v-ati si dat seama- mi-a oferit o lectie pretioasa, o lectie pe care mi-as fi dorit sa o invat cu ceva timp in urma: cuvintele pot astepta pana cand emotiile prind cu adevarat contur.
Un film care m-a lasat fara cuvinte…
… si bine mi-a facut. De multe ori cuvintele sterg din intensitatea emotiilor, asa ca poate ar fi indicat sa ne mai abtinem de la cuvinte mari, pana cand simtim cu adevarat ca ar trebui sa le exprimam.
Fara a avea pretentia ca am avut vreo mare revelatie, am inteles cat de important este sa dai glas prin cuvinte emotiilor si sa nu rostesti in van cuvinte goale.
Putem „vorbi” si fara cuvinte…
… prin priviri, gesturi, grimase, si putem transmite multe lucruri frumoase. Cuvintele nu trebuie sa existe fara emotii!
In incheiere, nu ma pot abtine de la a va impartasi putin din emotia emanata de The artist si de la a vi-l recomand din tot sufletul.
Comentarii recente