„Fiecare om este suma reactiilor sale la experientele traite. Pe masura ce experientele diferite se inmultesc, devii un alt om, perspectiva ta asupra vietii se modifica. Acest lucru se intampla continuu. Fiecare reactie este un proces de invatare; fiecare experienta importanta iti modifica perspectiva.
Asadar, pare o prostie sa ne adaptam vietile dupa cerintele unui obiectiv pe care il vedem dintr-un unghi diferit in fiecare zi. Cum putem spera sa obtinem astfel altceva decat un galop nevrotic?
Raspunsul este sa nu avem de-a face cu obiective, cel putin nu cu obiective concrete. Ar fi nevoie de topuri intregi de hartie pentru a dezvolta acest subiect. Numai Dumnezeu stie cate carti au dezbatut „scopul vietii”, si tot el are habar cam cati oameni au reflectat asupra subiectului. („Numai Dumneseu stie” este doar o expresie din vocabularul meu). ”
Hunter S. Thompson (1937 -2005), jurnalist (nasul jurnalismului gonzo) si autor american, („Fear and Loathing in Las Vegas”), personalitate controversata, despre care multe s-au spus si chiar mai multe s-au presupus, calatoreste in timp, prin intermediul cuvintelor pe care le rostea intr-o scrisoare trimisa prietenului sau, Hume Logan, in 1958, pe vremea cand avea doar 20 de ani.
Scrisoarea este o reflectie interesanta asupra sensului vietii, din care am cules cateva franturi.
Rumegus de ganduri
Thompson incepe cu un disclaimer: „A-i da sfaturi cuiva, care te intreaba cum sa isi traiasca viata, este un lucru foarte apropiat de egomanie. Sa presupui ca ii poti indica unui om obiectivul real si drept, sa ii arati cu degetul tremurand directia „cea buna” e ceva ce doar un prost ar putea sa faca.”
Continua cu Shakespeare: „A fi sau a nu fi…Aceasta-i intrebarea. Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget a vitregiei prastii si sageti, sau arma s-o ridici asupra marii de griji, si sa le curmi?”
Si, intr-adevar, aceasta este intrebarea: sa ne lasam purtati de val sau sa inotam intr-o directie? E o alegere pe care trebuie sa o facem in mod constient si inconstient in acelasi timp in timpul vietii. Gandeste-te la orice decizie pe care ai luat-o de-a lungul vietii: e posibil sa ma insel, insa nu vad cum ar putea fi altceva decat o alegere, oricat de…indirecta, intre cele doua lucruri mentionate: plutirea sau inotul.”
„Un om care evita sa faca alegerea va fi pus in fata unei alegeri construite pentru el de circumstante. Asadar, daca te numeri printr cei dezamagiti, nu ai alta optiune decat sa accepti lucrurile asa cum sunt, ori ca cauti serios altceva. Insa fii atent: nu cauta obiective, ci moduri de viata. Decide cum vrei sa traiesti si apoi vezi cum poti sa construiesti pe acel mod de viata. Probabil iti spui „Nu stiu unde sa caut; nu stiu ce sa caut.”
Aceasta este esenta. Merita oare sa renuntam la lucrurile pe care le avem pentru a cauta ceva mai bun? Nu stiu, merita? Cine poate lua aceasta decizie in afara de tine? Numai decizia de a cauta inseamna un pas mare inspre alegere.”
Sper ca te-au ajutat franturile din creier Thompsonm, chiar daca apartin altui secol – multe dintre schimbarile din jurul nostru sunt doar iluzii, care nu schimba cu nimic datele problemei / dilemei existentiale.
Comentarii recente