Esti frumoasa! Cand ai inceput sa nu mai crezi asta?
Am observat de-a lungul timpului felul in care reactioneaza oamenii in fata aparatului de fotografiat. Atunci cand simt obiectivul pe ei, unii zambesc stingheri, altii isi acopera fata, unii iti afiseaza un zambet larg, altii se maimutaresc, iar o parte din ei fug de-a binelea. Adevarul e ca mai toti ne punem masti atunci cand suntem anuntati sau observam ca urmeaza sa fim fotografiati.
Singurii care nu par stanjeniti de curiosul ochean al aparatului foto sunt copiii. Ei nu fug, nu se ascund, nu te cearta ca i-ai prins cu cearcane. Ei se bucura de naturaletea, de imperfectiunile lor (a se citi dintii lipsa, parul nepieptanat, hainele neasortate etc.). Numai noua ne e frica sa ne lasam surprinsi / surprinse asa cum suntem, sa ne aratam fetele nefardate, ochii nedormiti, de parca toate pozele facute de machiavelicul fotograf s-ar duce intr-un dosar nefast, numit „Probe ale urateniei mele”. Problema noastra nu sunt nici cearcanele, nici punctele negre, nici sprancenele nepensate, nici parul falvoi, nici hainele nepotrivite, ci felul in care schingium propria imagine despre noi.
Esti frumoasa, nu uita asta!
Cu siguranta iti aduci aminte emotionanta campanie Dove, Real Beauty Sketches, care isi propunea sa ne demonstreze ca suntem mai frumosi decat credem. In aceeasi nota caracteristica, brandul adreseaza urmatoarea intrebare femeilor: Cand ai incetat sa crezi ca esti frumoasa?
O campanie al carui inteles trebuie extins dincolo de aspectul pur estetic, pana la adevarata problema: Cand am incetat sa credem in noi?
Comentarii recente