Slova si cant din inima folclorului: Doina romaneasca
Bunica-mea mi-a spus dintotdeauna: Nu e nume mai frumos in tara asta ca Doina. Poate asta sa fi fost motivul pentru care i l-a dat mamei sa-l poarte. 🙂 Doina romaneasca s-a nascut in spatiul carpato-dunarean si canta dorul unui popor de ginte mandra, al unui popor altfel decat oricare altul de pe globul acesta. E bine sa iubim toate natiile, sa vrem sa devenim o mare familie, insa ar fi o mare greseala sa ne pierdem identitatea, sa lasam radacinile care ne-au ajutat sa crestem pana acum sa se usuce. Ar fi pacat sa izgonim spiritul romanesc de pe aceste meleaguri, sa nu ne lasam inimile sa bata puternic atunci cand auzim o piesa veche din folclor.
Despre doina romaneasca se zice ca imbina fonetica plansului uman cu cea a urletului de siguratare al lupilor…
…lucru formulat, culmea, nu de un roman, ci de Dr. Giacomo Verani, antropolog ce a studiat vreme de 28 de ani folclorul din zona balcanica, si care a dedicat mult timp doinei romanesti.
Cronicile romanesti nu dezmint ipoteza lui Verani, vorbind despre muzica dacilor ca fiind „cantec al lupului”.
Doina romaneasca, blanda si iertatoare
Filmuletul de mai jos m-a emotionant realmente pana aproape de lacrimi, si nu stiu daca de vina a fost dorul de mama sau vreun altfel de dor.
Ziceam ca doina romaneasca e iertatoare, si nu se supara ca nu (prea) o ascultam. Important este sa nu o uitam.
Comentarii recente