Cum vad lumea doi indragostiti?
Nu stiu de voi, dar eu nu am mai vazut de multa vreme doi indragostiti. Ma veti acuza poate ca merg cu ochii inchisi pe strada sau ca sunt vreo aiurita care nu observa decat lucrurile de care se impiedica. Insa nu e deloc asa.
Ce incerc sa va zic este ca nu am mai vazut de multa vreme doi oameni pe care sa citesc vraja aia care la un moment dat l-a fermecat pe fiecare dintre noi.
N-am mai intalnit de prea mult timp un el si o ea plimbandu-se cu mainile inlantuite si privindu-se in ochi in timp ce pasesc, de parca iubirea ar fi o noua pereche de ochi, mai buna.
Cum recunosti doi indragostiti…
– Au zambetul ala stupid de frumos pe fata, care urca pana in ochi, luminandu-le toata figura
– Nu le pasa cat de tare vorbesc, cine ii priveste, faptul ca au blocat o intersectie dandu-si un sarut in mijlocul trecerii de pietoni
– Se uita cu drag la batraneii-pereche de pe strada, inchipuindu-se impreuna peste 50 de ani
– Canta impreuna un cantecel de pe vremea cand erau copii, apoi rad cu pofta vazandu-i pe ceilalti cum se holbeaza la ei
– Privesc impreuna cerul, dandu-si cu parerea despre forma ciudata a vreunui nor
– Vad un caine pe strada, caruia ii ofera covrigii lor, apoi se joaca impreuna cu potaia pana cand aceasta fuge de ei extenuata
– Si cand nu o priveste direct, el ii pandeste privirea, pentru a se uita rapid la ea cand ea se va fi uitat spre el
Astea sunt o parte din obiceiurile acestei specii de oameni, care pare sa fie pe cale de disparitie. Motivul posibil? Poate ca are legatura cu suprasaturatia de tehnologie, de conectare la diverse retele sociale virtuale, oricum ar fi nu e de bine. Filmuletul de jos, un scurtmetraj realizat de Francois Ferracci trage un semnal de alarma asupra pericolului care ne pandeste daca nu ne trezim din acest somn al simturilor. Iata:
Comentarii recente