Cand a fost ultima oara cand te-ai bucurat din toata inima?…
… cand ai iubit din toata inima sau cand pur si simplu ai…zambit din toata inima? Mie sincer, mi-e dor sa vad oameni naturali, care isi permit sa isi lase emotiile la vedere, sa isi manifeste bucuriile, dragostea si uneori chiar si supararile. Prea rar mai vedem astfel de manifestari de dupa perdeaua pe care a tras-o societatea peste emotiile naturale, netrucate, furtunoase sau cum vrei sa le spui…
Individul sec, cu o fata prea putin expresiva, se tot plimba pe stradutele orasului si se pare ca a devenit extrem de popular. De ras se rade mult, galagios si fals. A inceput sa ma ingrozeasca euforia fara bucurie a lumii, aceasta hora ametitoare in care se prind din ce in ce mai multi.
De ce sa nu recunosc, am jucat si eu putin in aceasta hora teribila, se poate sa fi fost vorba de teribilism, de experimentare, ma rog, ideea este ca de cand am inceput sa dansez pe propria muzica, de cand am scapat de sub vraja colectiva am inceput sa gust altfel viata.
Din toata inima sau deloc
Asa trebuie sa zambim… Zambetele fortate, de complezenta, rasetele galagioase care se sfarsesc brusc nu sunt altceva decat niste schimonoseli oribile, de care ar trebuie sa scapam cat mai repede pana cand nu ne uratesc de tot chipurile si… sufletele.
In schimb ar trebui sa imbratisam naturaletea, sa imbratisam o traire cat mai vesela, cat mai pozitiva, fara fandoselile cu care ne-am intoxicat pana acum. E timpul de fapt pentru o dezintoxicare de toate aspectele nocive ale unei societati superficiale, care se uita la noi cu o spranceana ridicata…
Cu siguranta nu am uitat cum e sa radem din toata inima…
…doar ca nu am mai exersat de ceva vreme. Ceea ce putem face acum e sa incepem din nou sa radem numai atunci cand simtim, sa nu ne mai prefacem bucurosi, suparati, indignati, curiosi, revoltati atunci cand nu suntem cu adevarat…
Chiar nu e greu deloc sa traiesti sincer, iti zic din toata inima. 😉
Comentarii recente