Despre iubire, asa cum o vedem, o simtim, o schingiuim
Suntem mai singuri decat credem – imi spunea deunazi un amic. Ne inconjuram de oameni, online si offline, mergem la evenimente, ne pierdem frenetici in aceasta mare de oameni, oameni pe care ii cunoastem prea putin si mai ales din vedere… Toate ca sa nu fim singuri cu propriile ganduri si in acelasi timp fara sa ne aratam adevaratele fete. Despre iubire mai stim una alta din filme, carti sau melodii si ne cam bufneste rasul cand ne gandim la ea.
Iubirea a devenit mult prea siropoasa, conformista pentru idealurile noastre ambitioase, transcendentale. Si uite asa o renegam, ne ferim de ea ca de dracu si daca (Fereasca Sfantu’) ni se pare ca ne-a prins in vraja ei, ii dam repede cu apa sfintita de… indiferenta.
Despre iubire…ca arhaism
Ne schimbam de la an la an gusturile muzicale, vestimentare, si cumva am bagat si iubirea in oala curentelor vremii. Bunicii, parintii nostri, John Lennon – toti iubeau altfel decat iubim noi. Si noi nu prea mai iubim, nu? Cum am putea sa mai permitem cuiva sa intre in viata noastra daca abia noi mai stim cine suntem, tot ascunzandu-ne in spatele aparentelor?
Poate ca atunci cand nu o sa ne mai slutim cu masti “interesante”, diferite (si totusi la fel), o sa reusim sa redescoperim iubirea, sa nu o mai alungam pe aceasta sperioasa, naiva, cu capu-n nori.
Comentarii recente