Despre arta si teatru, de la un maestru
Exista pe lumea asta oameni care au reusit sa colecteze un munte atat de semet de intelepciune ca atunci cand te afli in preajma lor iti vine sa te inchini ca in fata unor sfinti. Cunoasterea le iese prin fiecare por, arde ca o flacara vie din fiecare privire pe care ti-o arunca, le iese din plamani sub forma unei respiratii calme – efectul e hipnotizant. Timpul se opreste parca in loc cand un astfel de om deschide in fata ta cartea intelepciunii si incepe a-ti sufla din ea povesti din timpuri parca magice.
Un astfel de om este maestrul Radu Beligan. Sa ne lasam patrunsi de cateva dintre cuvintele sale deschizatoare de minti (fragmente din spectacolul sau, „Confesiuni despre Arta si Viata”):
Despre arta, din gura unui mare artist:
„- M-am nascut odata cu Romania Mare si sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut desparti niciodata de ea. Am trait aici mult, am traversat patru dictaturi si pot sa va spun acum, in gura mare, ca am fost necredincios regimurilor si-ntotdeauna credincios Romaniei.
– In ultima vreme, foarte multa lume imi pune aceasta intrebare stereotipa: „Care este secretul longevitatii dumneavoastra?” Cand inca mai am rabdarea sa le raspund, le spun ca, dupa mine, secretul biblic al lomgevitatii este iubirea. Cred ca suntem pe pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Repet adesea celor ce vor sa ma asculte: iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu este mai dezastruos decat infirmitatea inimii.
– Sceptic sunt impotriva tinerilor aspiranti. Am constata ca nu prea le place sa li se dea sfaturi batranesti. Si au dreptate. Oscar Wilde spunea ca „E o prostie sa dai sfaturi, iar sa dai sfaturi bune e de-a dreptul catastrofal. ”
– Sunt foarte multi oameni bogati in Romania. Unii dintre ei nu stiu ce sa faca cu banii. Am vazut-o cu ochii mei. Ei bine, ma credeti sau nu, n-as da pe toti banii lor autograful pe care autorul „Rinocerilor” mi l-a scris in romaneste: „Pentru Radu Beligan, cu o mare prietenie si tot asa de mare recunostinta.” Si nu as da nici autograful lui Salvador Dali, pe care mi l-a dat el la New York, pe un superb album: „Pastreaza-l bine”, zice Dali. „Dupa moartea mea, il vei vinde la licitatie”. Ca sa fiu sigur ca nu o sa mi-l fure cineva, l-am trimis fetei mele din Australia sa mi-l pastreze.
– In Armenia, la poalele muntelui Ararat, se afla un cimitir in care datele de pe cruci, dintre nastere si moarte, insumeaza trei, cinci, cel mult sapte ani. Turistii il intreaba pe ghid daca este un cimitir de copii. „Nu, este un cimitir de oameni mari si aici oamenii chiar se bucura de o mare longevitate. Dar la noi exista o veche traditie: pe cruce sunt adunate numai zilele in care ai fost fericit in viata”. Cred ca daca ar fi sa ma supun acestei traditii, as aduna cei sase ani petrecuti la Teatrul de Comedie.
– Va multumesc pentru toate invatamintele cu care dulce m-ati impovarat de-a lungul atator ani. Am calatorit frumos impreuna. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette, „Daca viata e o calatorie scurta, trebuie sa incercam sa o facem la clasa intai.” ”
Despre arta de a trai
Cumva, indiferent carui domeniu de activitate apartine un astfel de om intelept, artistic ori ba, intelesurile cuvintelor rostite razbat acel domeniu si sfarsesc prin a deveni adevarate lectii de viata in fata carora nu ar fi rau sa mai plecam din cand in cand urechea. Caci, nu-i asa, cine nu are un batran sa isi cumpere.
Comentarii recente