Cursuri de actorie – pun in lumina reflectoarelor actorii nedescoperiti

Poate ca e doar un vis copilaresc pe care mi-l amintesc sub forma unui raspuns la intrebarea: „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”, iar eu raspundeam zgomotos: „Vreau sa ma fac actrita!”.  Si cu rochiile mamei ca recuzita, cu tot felul de aranjamente ale parului, interpretam mici roluri pe o scena si ea foarte mica, mai exact dormitorul apartamentului in care am copilarit. Spectatorii? Erau doar doi dar foarte atenti la jocul meu actoricesc. 🙂

Cine nu s-a visat macar o data pe scena unui teatru? Cine nu a inchis macar o data ochii in timp ce actorii primeau aplauzele, imaginandu-si ca e si el printre cei admirati inclinandu-se in fata publicului?

Dupa fiecare reprezentatie a actorilor, ma copleseste si pe mine emotia lor. Felul in care actorii privesc publicul de parca ar vrea sa le citeasca gandurile, zambetul stingher al celor mai tineri si mai neincrezatori in jocul lor actoricesc si zambetul sigur dar totusi tremurator al actorilor consacrati- toate acestea ma fac sa regret ca nu am incercat macar putin sa suflu in panzele visului meu de a deveni actrita. In schimb l-am ancorat in trecut, punandu-l pe seama naivitatii copilaresti. Si visul meu a stat ancorat pana intr-o frumoasa zi cand o prietena mi-a soptit usor timida ca vrea sa se inscrie la cursuri de actorie, dar ca nu ar merge singura.

Cursuri de actorie: iti pun visul pe scena…

…visul de a interpreta un rol, de a te juca cu propriile emotii si stari, de a te pierde intr-un personaj cu care semeni sau nu, in care te regasesti sau nu. Pentru multi este o eliberare, o evadare de la anumite constrangeri, de la anumite limite pe care si le impun sau care le sunt impuse. Pentru altii inseamna descoperirea talentului lor creator, acela de a crea personalitati efemere, care traiesc atat cat ei le permit, ei- creatorii lor.

Cand prietena mea mi-a spus de acele cursuri de actorie, ochii mi s-au facut mari de surpriza, surpriza dandu-mi fiori de parca as fi fost deja pe scena. Cat de usor s-ar putea indeplini orice vis daca nu ne-am mai pune atatea piedici imaginare, piedici venite din neincredere, din comoditate, din plafonare…

We cannot become what we want to be by remaining what we are. Max DePree

Oare sa ma inscriu la cursuri de actorie?…

…este intrebarea care s-a zbatut in creierul meu vreo cateva zile dupa ce a venit propunerea prietenei mele. Creierul nebun s-a speriat de lucrul nou spre care imi indreptam gandurile si a inceput sa imi trimita semnale de panica, pana aproape ca a dezumflat de tot dorinta.

Sunt momente in viata in care chiar ar trebui sa ne dam o palma. Nu una imaginara, nu. Una fizica, de trezire la viata. Prea mult ne ascundem de tot ce ne dorim cu adevarat, de toate aspiratiile noastre, de tot ce ar putea sa ne faca fericiti. Cursuri de actorie in cazul meu. Motivul este de cele mai multe ori teama de esec.

Din fericire mi-am adus aminte cum mi-am invins frica de apa. Mi-am bagat capul la fund, am inghitit ceva apa si intr-un final m-am lasat imbratisata de valuri, iar teama a zburat. Asa ca fara sa ma mai gandesc prea mult, m-am hotarat sa ma inscriu la cursuri de actorie… Probabil voi inghiti cateva momente jenante dar in cele din urma voi scoate capul la suprafata si cine stie, poate voi vedea si cativa spectatori aplaudand.