Dansul, o joaca de copii mari

Cati dintre voi sunteti copii mari?

Pentru existenta cel putin unui exemplar din specia copii mari pot baga mana in foc fara nicio frica. Si, sincer, uitandu-ma in jur, imi dau seama ca nu e in niciun caz o specie pe cale de disparitie, lucru care nu poate decat sa ma bucure nespus. Daca pentru unii a te comporta ca un copil poate suna ca o insulta, asociind acest lucru cu iresponsabilitatea, cu lipsa de seriozitate si cu cine stie ce alte…”defecte” monstruoase, noi stim mai bine, nu-i asa?! A fi copil inseamna sa te bucuri sincer si firesc de toate lucrurile frumoase din jur. Si unul dintre aceste lucruri absolut minunate este dansul.

Dansul este un arbore cu mii de ramuri, o voce cu un milion de inflexiuni, o limba cu enorm de multe dialecte. Dansul este o expresie poliforma a unei existente interioare ascunse de ochii lumii. Este o descatusare care ne aduce mai aproape de esenta firii noastre adevarate, este un act deopotriva teatral si sincer.

Copii mari si multi

Ce m-a apucat sa va vorbesc brusc de dans? Ca o paranteza, va spun ca astazi vorbesc de dans gandindu-ma mai ales la dansul contemporan. Ei bine, am realizat ca dansul este unul dintre putinele momente in care ne putem intoarce la explorare. Daca atunci cand eram mici obisnuiam sa exploram spatii, ne minunau in continuu lucruri noi si invatam sa descoperim lumea din jur, acum multi dintre noi inotam in ape mult prea familiare asa ca suntem -sau cel putin parem – vesnici plictisiti. Dar ca niste copii mari neastamparati, trebuie sa ne intoarcem la explorare, la experimentare. Iar primul material pe care il putem explora este propriul trup, sunt propriile simturi.

Copii mari, haideti la dans!

Pe cei care nu au descoperit pana acum dansul contemporan ii invit sa vizioneze aceasta demonstratie de libertate si creativitate, din care pot sustrage elanul de a incepe un curs de dans (contemporan sau necontemporan 😛 ).