Acei colectionari vor sa le aiba pe toate
Am o gramada de prieteni care sunt colectionari, unii doar ca hobby, altii, adevarati fanatici. Nu prea stiu ce sa zic despre colectionatul de obiecte. Eu una nu o fac, sau poate nu constient. Sigur, imi place sa am in biblioteca toate cartile scrise de un autor preferat si iubesc bufnitele.
Am o gramada de bijuterii, ornamente sau chiar haine cu pasarile sus mentionate, dar nici macar in situatia asta nu ma pot numi colectionar.
Pasiunea pentru un lucru anume sau mult timp liber te pot impinge sa te apuci sa strangi chestii. Unii o fac cu stil, colectioneaza timbre, monede sau chiar opere de arta. Mai sunt si simpaticii tocilari care au rafturi intregi pline de comic books sau figurine cu super eroi. Din cand in cand colectionarii se mai strang la cate o conventie sa vada cine ce-a mai strans, sa faca cateva schimburi si, de ce nu, sa se si laude putin 😉
Cunoscutii mei sunt ceva mai diferiti. Am o prietena care colectioneaza cartele de telefon public, de exemplu, inca de cand era mica. La inceput isi pastra cartelele proprii, apoi a inceput sa le adune de pe la altii sau chiar sa le gaseasca prin tot felul de locuri. Noi sau vechi, pastrate frumos sau zgariate si uzate, amica mea le voia pe toate.
Colectionari fara voie
Altii sunt colectionari fara sa-si dea seama. Stiu un tip care a primit de la tatal sau o colectie imensa de timbre. Acum a ramas cu cateva valize pline de albume si nu stie ce sa faca cu ele. Pe o parte ar vrea sa scape de ele pentru ca nu il pasioneaza deloc timbrele. Pe de alta parte se gandeste ca prin acele albume s-ar putea ascunde raritati valoroase si parca nu ii vine sa renunte la colectie.
Cred ca e vorba si de un sentiment de accomplishment, sa fie totul pus in ordine, sa faci ceva cap coada. E exact ca atunci cand eram mica si aveam albume cu abtibilduri pe care le voiam completate cu orice pret, chiar daca nu aveam nimic de castigat. Si cu cat eram mai aproape de terminat albumul, cu atat imi picau mai multe dubluri.
Mai bine ne facem colectionari de amintiri
Acum ca am crescut, vad lucrurile putin altfel. E ok sa colectionezi obiecte, sa lasi asta sa devina un hobby, o pasiune, dar daca va ajunge o obsesie? Sa visezi timbre toata noaptea? Nu multumesc! Dar exista colectionari care se pot dedica 100% pasiunii lor.
Vorbesc, bineinteles, de colectionarii de momente, pentru care orice experienta este de neuitat, care au ce povesti altora si care isi aduc aminte cu placere de cele petrecute. Ei sunt oricand gata sa faca dintr-o zi oarecare, o intamplare memorabilia. Cui nu i-ar place sa fie colectionar de amintiri?
Comentarii recente