Copilaria: fabrica producatoare de „cele mai frumoase clipe”

Sa daruiesti si sa primesti…bucurie. Aceasta cred ca este, intr-o exprimare extrem de simplificata, esenta fericirii. Mi-am permis sa simplific atat de mult lucrurile pentru ca cele mai frumoase clipe pe care le-am trait au fost marcate de simplitate.

Cele mai frumoase clipe cred ca le traim in copilarie, cand e foarte usor sa primim bucurie si cand oferim bucurie fara sa ne dam seama. Copilul nu este incorsetat de rigorile societatii, nu este impovarat de griji financiare, nu a cunoscut inca nelinistile amorului… Nimic nu il impiedica sa se bucure din toata fiinta lui de ceea ce primeste, de la cadourile de Craciun pana la clipele minunate pe care i le ofera inceputul vietii: jocurile cu prietenii, cartile care ii deschid ochii mintii catre lumi fantastice, discutiile de seara cu parintii…

Sa nu uitam cele mai frumoase clipe…

Unele dintre cele mai frumoase clipe si cele mai dragi amintiri au ramas pentru mine serile in care il asteptam pitita dupa usa pe tata, care se intorcea acasa dupa o lunga zi de munca. El se prefacea speriat, eu eram mandra de mine si in cele din urma reuseam sa o trezim pe mama cu rasul nostru zglobiu. Mai tarziu, tata mi-a marturisit ca se astepta in fiecare seara sa fie “speriat” de mine… 🙂

Bucuriile de la inceputul vietii sunt simple dar au o valoare imensa pentru fondul nostru emotional. Cele mai frumoase clipe din copilarie m-au facut sa deschid ochii catre necunoscut mai plina de optimism, iar amintirea lor imi da si azi curaj sa trec peste orice problema.

De curand am invatat sa merg pe bicicleta si am simtit din nou cum e sa te bucuri ca un copil de ceva nou. M-au inveselit  si privirile mirate, iar mai apoi amuzate ale pustilor care ma depaseau in viteza pe bicicletele lor … Unul s-a oferit chiar sa imi vanda cateva ponturi ca sa invat mai repede. 🙂

Unui prieten care se amuza de noua mea pasiune, mersul pe bicicleta, i-am explicat ca distractiile „oamenilor mari”- baruri, cluburi…- au inceput sa ma plictiseasca serios si am decretat:

„Daca altfel nu se poate, nu-mi ramane decat sa dau in mintea copiilor.”

Cele mai frumoase clipe: un capitol neincheiat

Din pacate, multi au uitat sa se mai bucure de lucrurile simple. Cum imi dau seama de asta? Pur si simplu nu am mai auzit demult un ras sincer, sanatos – a se citi zgomotos- la un adult. Procesul de maturizare pare sa ne stearga zambetele, sclipirea din ochi si dorinta de a ne bucura de fiecare secunda din zi.

Ce e de facut? Sa sarim cu parasuta, sa ne plimbam cu barca, sa invatam sa calarim, sa cucerim inaltimile stancoase, sa fugim din metropola care ne sufoca la propriu si la figurat… Secretul e sa facem mereu lucruri noi pentru a putea simti din nou bucuria sincera care ne incerca in vremea copilariei.

 

Happiness is a form of courage.  ~Holbrook Jackson

Trebuie ca macar din cand in cand sa ne aruncam cu ochii inchisi in valurile vietii… Sa facem lucruri nebunesti, noi, care sa ne rupa din ritmul monoton al existentei de zi cu zi. Sa rupem rutina si sa mai adaugam cateva experiente la capitolul numit: „Cele mai frumoase clipe”.