Ce fericire mai mare poate avea pasarea din colivie in afara de fericirea celui care ii asculta trilul?…
Fara doar si poate suntem oameni pentru a fi liberi, si suntem liberi pentru ca suntem oameni. Cel putin cei mai norocosi dintre noi. Atunci cand primim viata, primim de fapt un set de aripi pe care suntem liberi sa le folosim dupa bunul plac. Din pacate, in loc sa le folosim pentru zbor, alegem sa le schingiuim, sa le chelim de pene, ori sa le strangem bine cu sfori groase.
Alegem drumuri batute de multe picioare, pentru ca sunt cele mai accesibile, ocolim locurile intunecate pentru ca ne e frica de intuneric, si uite-asa bifam aceleasi casute pe care le bifeaza majoritatea in…formularul vietii.
Zambetul devine larg, dar amar. Cum de am uitat sa ne dorim sa fim exceptionali?
Atunci cand alegem sa mergem numai pe drumurile marcate, viata devine o colivie. Oricat de mare, de frumoasa, tot o colivie. Si pentru ca de cele mai multe ori gratiile sunt invizibile, evadarea poate incepe numai in momentul in care simtim fiorul rece al fierului. In momentul in care vedem colivia suntem cu un pas mai aproape de a evada din ea.
E greu, daca nu imposibil, sa exprimi in cuvinte sau in imagini libertatea. Unii o gasesc, altii nu, cert e ca toti ar trebui sa fim pe urmele ei.
Un filmulet numit sugestiv „Experience freedom”, despre cei care au gasit libertatea undeva sus.
Comentarii recente