Din categoria "framantari dinainte de weekend": Ce e timpul?

Te provoc sa imi spui ce e timpul

Trebuie sa recunosc ca pana la 21 de ani nu prea am avut vreo treaba cu timpul. In capul meu, acesta arata ca un mosneag veteran, cu mii de epoleti pe haina prafuita, poate si un pic ramolit, pe care mai degraba l-as fi tras de barba decat sa ii pun intrebari iscoditoare. Ei bine, dupa 21 am inceput sa-l privesc cu mai mult interes pe mos, ba chiar sa-i pun timid cate-o-ntrebare-doua la ceas de seara: De unde vii si unde te duci? De ce alergi asa iute in ultima vreme, nu te-or durea oasele cele batrane, alearga mai usor, nu vrei? Perfid mosneag, va zic! Fuge iute, mai ales cand e placerea mai mare!

Ce e timpul, domnule?

Ei bine, dupa ce ai facut cunostinta cu barbosul si incerci sa dai mana cu el, sa te imprietenesti, iti dai seama ca e doar o stafie. Atunci e momentul in care stihia se risipeste in vazduhuri si o liniste asurzitoare ii ia locul. Atunci stii: timpul nu exista.

E clar, suntem niste fraieri care, cumva, prin nu stiu ce vrajitorie, vad timpul ca pe o axa si pe noi, ca pe niste puncte pe acea axa. Paradoxal, desi spatiul e palpabil (ia o mana de tarana intre degete si vei vedea!), cumva timpul e mai prezent in gandurile noastre (vezi expresiile: n-am timp, da-mi timp, etc) Catastrofa e ca timpul din gandurile noastre e de cele mai multe ori la trecut sau la viitor, omorandu-ne astfel prezentul. Iar cand nu traim in prezent, suntem de fapt morti. Iata cum o notiune abstracta, fantomatica, ne transforma in niste morti teleghidati, cu ochii goi. Vei recunoaste mereu oamenii care traiesc in prezent, pentru care timpul inseamna numai acum: au ochii vii, sclipitori.

Ce facem deci cu acest monstru mancator de zile? Propunerea mea: hai sa ii dam o functie banala care sa il tina tacut – ca de exemplu aceea de a-mi aduce aminte ca la 5 trebuie sa ma vad cu Ana in fata la Mac – si in rest, sa il cam scoatem din vietile (si gandurile) noastre. Pana la urma, ce ne poate aduce bun acest batran senil? Nu degeaba cand suntem fericiti simtim ca „pierdem notiunea timpului”, nu? Zic si eu.