Un subiect delicat: alarma de dimineata
Daca s-ar face un top al lucrurilor pe care le uram mai mult si mai mult pe lumea asta (stiu stiu, nu e bine sa urasti), pe primul loc sau cel putin in top 3 s-ar afla cu siguranta alarma de dimineata.
Soundtrack-ului chinului monumental de deschidere a ochilor si de urnire a corpului lipsit de vlaga din pat, notele tipatoare ale unui ceas desteptator sau ale unui telefon crud, fac parte pentru mine din „filmul” fiecarei dimineti de vreo doua decenii incoace. Prea putine au fost zilele in care corpul meu nu a fost trezit in mod brutal de tignalul mustrator care pare sa-mi tipe in urechi: „Hai gata, ai dormit destul! Ce-mi pasa mie ca te-ai culcat in zori?”
Ei bine, daca urletul sumbru al alarmei de dimineata e un fel de paria pentru cei care se culca la ore mici ale diminetii, butonul de snooze este (cel putin la prima vedere) un mare binefacator, cel care pune o vorba buna pentru noi si ne da (pe sub mana) inca 5-10-15 minute „bune” de somn. Insa acest milostiv aparator al somnul pare-se ca ne baga si mai rau in boala ochilor inchisi, iar explicatia o primim in filmuletul urmator:
Totusi, alarma desteptatoare nu este nici de departe cea mai dura tehnica de trezire, exista pe lumea asta metode (persoane) mult mai necrutatoare decat…inofensiva alarma. Luati de va minunati:
Acestea fiind spuse, mare atentie cu cine impartiti patul, camera, casa!
Comentarii recente