3 intrebari la care fiecare dintre noi am raspuns in copilarie

Intrebari pentru copii, de la adultii… „curiosi”

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa port o conversatie cu un copil si sa fac, involuntar, comparatia intre el si eu cand eram mica. Daca la 4-5 ani mi se adresa un strain, cautam cu disperare fusta mamei pentru a-mi ascunde fata imbujorata de rusine, si abia-abia daca scotea de la mine informatiile esentiale: nume si varsta (exprimata, desigur, cat se poate de exact: 4 ani, 7 luni si 2 zile). Deh, eram nerabdatori sa crestem…

Astazi, cei mai multi copiii „zbarnaie”, asa cum le place celor mari sa se exprime: sunt sociabili, vorbareti, deloc timizi, dornici sa fie mereu in centrul atentiei! Sincer, pot spune ca un astfel de prichidel curajos ma intimideaza intr-o oarecare masura, si-atunci trebuie sa port o conversatie mai profunda, nu ca pe vremuri, cand adulti aveau doar 3 intrebari pentru noi.

Cele 3 vesnice intrebari adresate celor mici

1. ”Pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?”

Intrebare pusa, culmea, de fata cu mama si cu tata. Si, pana sa te invete cei mari ca e bine sa spui „Pe amandoi la fel”, te mai scapi… In ciuda amuzamentului celor din jur, n-as vrea sa fiu in pielea parintelui iubit mai putin. Oricum, ca idee, „preferintele” se schima de multe ori pana cand iti dai seama ca nu poti face diferenta intre parinti, cum nici parintii nu pot face diferenta intre copii.

2. ”Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”

De fiecare data cand vei pune aceasta intrebare copilului din fata ta, vei obtine raspunsuri diferite sau un raspuns de tipul „astronaut, medic sau vanzatoare!”. Cum vine asta? Oricum, abia la maturitate ne dam seama ca in 99% din cazuri nu ne-am indeplinit dorinta. Ceea ce (foarte rar) poate fi si un lucru bun!

3. ”Ce materie iti place cel mai mult?”

Iar aici, principalele competitoare sunt „mate” si „romana”. Daca un copil iti raspunde „geografia” sau „muzica”… ceva e in neregula. „Si matematica nu-ti place?!”. Fara sa ne dam seama, de multe ori inabusim talentul unui copil inca din primii ani de viaa, orientandu-l, cu bune intentii, catre „partea rationala” a vietii.

Oameni mari, copiii au o imaginatie colosala, dati-le ocazia sa si-o foloseasca purtand si conversatii mai colorate!